Posted by Dacă ai avut vreodată o iubire neîmpărtășită în liceu, ai mâncat chipsuri cu ciocolată la 3 dimineața plângând după cineva care nu știe că exiști și ți-ai petrecut ore întregi în fața oglinzii antrenând replici de agățat care nu au funcționat niciodată… felicitări, ești Andrei Ciobanu. Sau cel puțin o variantă low-cost a lui.
„Suge-o, Ramona!” e genul ăla de carte pe care o citești cu o mână pe față de jenă și cealaltă ținându-te de burtă de râs. Este povestea clasică a băiatului virgin, puțin prăjit de cap, care se îndrăgostește iremediabil de fata inaccesibilă (Ramona – zeiță, sirenă, păcat capital), și care trece printr-o sumedenie de eșecuri amoroase, masturbări cronice și planuri de cucerire demne de un sitcom prost, toate scrise cu sinceritate brutală și un umor care nu are nicio treabă cu bunul simț.
Ramona, așa cum ne este prezentată, e combinația dintre fata populară din liceu și personajul feminin care apare doar în reclame la șampon și vise umede. Evident, Andrei nu are nicio șansă. Dar nu se lasă. Ba din contră, mai face și un monolog interior cât un sezon de „Friends”, dar cu mai multă prostie și zero filtre.
Cartea nu e doar un jurnal de eșec sentimental cu titlu porno, ci și o frescă amuzantă a unei generații care a crescut cu Netlog, Yahoo Messenger și plăceri vinovate pe sub plapumă. Pe parcursul paginilor, Andrei experimentează tot ce poate merge prost într-o viață de adolescent frustrat: de la întâlniri dezastruoase și părinți care nu înțeleg nimic, până la prieteni care dau sfaturi mai proaste decât horoscopul din Libertatea.
De ce să o citești?
Pentru că e ca o spovedanie amoroasă cu glumițe murdare, sinceritate stânjenitoare și un umor atât de sec, încât ai impresia că citești în timp ce stai cu burta pe calorifer, în chiloți, într-o garsonieră închiriată.
De ce să n-o citești?
Dacă ești Ramona. Sau mama lui Andrei. Sau o persoană care s-a născut fără simțul umorului și se ofensează ușor la cuvinte precum „penis”.
Puteți vedea și părerea lui Dragoș despre Suge-o, Ramona! aici – un articol cel puțin la fel de ironic, dar scris de cineva care probabil chiar a fost prietenul ăla care zicea „frate, scrie-i pur și simplu că o iubești!” și apoi dispărea 3 zile fără semnal.